Confesiuni, La pas prin viață

A fost un vis, admit.

Dragul meu, totul a fost un vis: noi, viața pe care am construit-o împreună, momentele de fericire și dezamăgire prin care am trecut. Totul s-a întâmplat atât de rapid încât nici nu am putut să te simt cu adevărat. Atunci când te țineam în brațe, timpul se oprea în loc și mă gândeam: ”Doamne, într-o zi va trebui să îi dau drumul.”Și așa a fost. Tot ce am gândit s-a adeverit.

Recunosc, totdeauna mi-a fost teamă că am să te pierd, și nu puteam dormi noaptea din cauza asta. Probabil că ție nu ți-a fost teamă că ai să mă pierzi vreodată. Nu cred că m-ai iubit cu adevărat și că ai vrut ca viitorul tău să fie alături de mine. Pun pariu că nu te-ai gândit niciodată la asta. Însă eu, am fost visătoare, m-am aruncat pe aripi de vânt alături de iubirea pe care ți-o purtam și nu mai vedeam nimic în jurul meu. Eram doar tu și eu. Restul nu mai contau, erau colaterali.
Îți amintești când mă gâdilai până la ultima suflare? Eram atât de distrată încât nu îți puteam spune să te oprești. Și ție îți plăcea să mă vezi zâmbind. Era ceea ce îți doreai în acel moment. Și am fost. Am fost cea mai fericită și speram ca obiceiurile noastre să nu înceteze vreodată. Pe de altă parte, eram conștientă că într-o zi aveam să ne separăm, dar speram că acea zi avea să fie foarte îndepărtată. Speram cel puțin să apucăm să facem lucrurile pe care ni le-am propus de-a lungul timpului, dar nu am reușit. Ne-am pierdut cu timpul și am fost delăsători și instabili emoționali.
Ne-a ajuns amândorura. Ție mai mult ca mie, însă nu pot să îți îndes iubirea mea pe gât. Am încercat și metoda asta, dar nu se poate. Am ajuns la concluzia că nu se poate și trăiesc cu speranța că într-o zi ne vom regăsi și poate ne vom îndrăgosti din nou unul de altul.
Pană atunci, vei rămâne ascuns într-un colț al inimii mele nu te voi scoate de acolo și prefer să spun că totul a fost doar un vis care din păcate a luat sfârșit.

Reclame
Confesiuni, La pas prin viață, Uncategorized

Când vei realiza că ai pierdut-o

Când vei realiza că ai pierdut-o, o să te lovești cu capul de toți pereții și o vrei striga pe nume, dar ea nu îți va mai răspunde de data asta. Vei aduna înăuntrul tău frustrări și gânduri negre despre cum ea ar putea fi chiar în acel moment în brațele altui bărbat. O vei căuta pe rețele de socializare, te vei uita la pozele ei și te vei gândi că odată a fost a ta, dar acum nu mai e. Acum e liberă să se îndrăgostească, să simtă senzații noi, așa cum a făcut și cu tine, dar de această dată poate nu va mai fi doar o iluzie.
Când tu vei încerca să o înlocuiești și să-ți găsești fericirea în brațele altor femei, ea deja își va găsi iubirea și nu se va mai gândi la tine așa des. Când tu vei pierde nopțile gândindu-te la „ce ar fi fost dacă“, ea deja se va gândi la iubitul ei și va fi cea mai fericită. Când tu o să încerci să o cauți, ea îți va ignora mesajul. Pentru că dragul meu, iubirea nu are timp să te aștepte pe tine. Odată ce ai dat cu piciorul, crezi că va mai fi totul ca înainte? Te înșeli. Totul o să fie diferit, cam ca atunci când nu vă cunoșteați, însă mult mai intens.
Șocul suprem îl vei avea atunci când vei vedea poze cu ea și alt bărbat. Te vei gândi că în locul acelui bărbat ai fi putut fi tu -așa cum erai înainte-, însă niciodată trădarea nu va fi răsplătită cu iubire. Nu-ți va veni să crezi când vei vedea acele poze, dar cu timpul te vei obișnui cu ideea că ea nu îți mai aparține. A fost a ta, ai iubit-o, ai pierdut-o. E simplu. Ea te-a iubit, te-a respectat și te-a jelit. Tu nu ai vrut să vezi toate astea, iar acum suporți consecințele unei iubiri pierdute. Crede-mă, te vei simți rău câteva zile, dar îți va trece. Ești băiat mare și te descurci.

La pas prin viață

Viața este un dar care trebuie valorificat

Mi se pare că viața e umpic cam dură cu unii dintre noi. Unora aruncă în față un amalgam de probleme, de situații enigmatice care sunt imposibil de rezolvat. Altora pur şi simplu le dă totul pe tavă, fără niciun mic efort depus. Cine nu ar vrea totul de-a gata? Însă lucrurile bune vin totdeauna după multă muncă. Nimic nu e pe gratis în societatea actuală, aşa că orice este dat de pomană e nesemnificativ.

Viața este un dar care trebuie valorificat, dezvoltat şi iubit. Dar cineva şi-a pus vreodată problema: Ce fac oamenii care nu iubesc acest dar, viața? Este simplu. Mintea lor este înfundată cu părțile negative de care viața dă dovadă, încât uită şi de părțile mai puțin rele. Totdeauna m-am întrebat: Cine ar fi atât de îngust la minte încât să renunțe la viață? Nu am aşteptat prea mult, căci răspunsul mi-a fost izbit de față: multă lume. Dar ce înseamnă acest „multă lume”? Care e reala valoare numerică a ceea ce numim „mult”?

Nimeni nu ştie, însă presupun că mai mult de jumătate din populația globului. Doar o părere proprie, nimeni nu trebuie să creadă ceea ce înşir eu aici.
Niciodată nu m-am gândit să îmi pun capăt zilelor. Bine, ce-i drept mi-a trecut prin minte de câteva ori cuvântul „moarte”, însă nu era nimic serios, doar presupuse imaginații ale simțirilor din momentul tragic al morții. Mi-e teamă de moarte, recunosc, dar ce e de făcut? Într-un final toți murim, pentru că asta suntem. Suntem muritori. Nu avem puterea de a schimba nimic la acest fapt. E ceva peste puterile noastre cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, e ceva firesc, natural, trist.

Țin să revin la mult apreciatul cuvânt „mult”, deoarece vreau să spun că mulți oameni, dacă nu, majoritatea, trăiesc degeaba. Este cât se poate de adevărat din moment ce doar o parte dintre ei se remarcă în mod deosebit şi rămânn în inimile generațiilor viitoare. Unii trăiesc degeaba pentru că nu au ce să valorifice, alții pentru că nu ştiu cum să îşi valorifice harul, iar în ultima categorie se încadrează cei care nu îşi cunosc adevărata valoare. Rari sunt acei oameni care se impun şi care lasă în lume ceva neprețuit, de pildă, opere de artă, lucrări, noi descoperiri.
Mereu mi-am dorit să fiu unul dintre acei oameni „prețiosi”. Încă îmi doresc să fac o schimbare în lume şi să se vadă că am existat.