La pas prin viață

Viața este un dar care trebuie valorificat

Mi se pare că viața e umpic cam dură cu unii dintre noi. Unora aruncă în față un amalgam de probleme, de situații enigmatice care sunt imposibil de rezolvat. Altora pur şi simplu le dă totul pe tavă, fără niciun mic efort depus. Cine nu ar vrea totul de-a gata? Însă lucrurile bune vin totdeauna după multă muncă. Nimic nu e pe gratis în societatea actuală, aşa că orice este dat de pomană e nesemnificativ.

Viața este un dar care trebuie valorificat, dezvoltat şi iubit. Dar cineva şi-a pus vreodată problema: Ce fac oamenii care nu iubesc acest dar, viața? Este simplu. Mintea lor este înfundată cu părțile negative de care viața dă dovadă, încât uită şi de părțile mai puțin rele. Totdeauna m-am întrebat: Cine ar fi atât de îngust la minte încât să renunțe la viață? Nu am aşteptat prea mult, căci răspunsul mi-a fost izbit de față: multă lume. Dar ce înseamnă acest „multă lume”? Care e reala valoare numerică a ceea ce numim „mult”?

Nimeni nu ştie, însă presupun că mai mult de jumătate din populația globului. Doar o părere proprie, nimeni nu trebuie să creadă ceea ce înşir eu aici.
Niciodată nu m-am gândit să îmi pun capăt zilelor. Bine, ce-i drept mi-a trecut prin minte de câteva ori cuvântul „moarte”, însă nu era nimic serios, doar presupuse imaginații ale simțirilor din momentul tragic al morții. Mi-e teamă de moarte, recunosc, dar ce e de făcut? Într-un final toți murim, pentru că asta suntem. Suntem muritori. Nu avem puterea de a schimba nimic la acest fapt. E ceva peste puterile noastre cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, e ceva firesc, natural, trist.

Țin să revin la mult apreciatul cuvânt „mult”, deoarece vreau să spun că mulți oameni, dacă nu, majoritatea, trăiesc degeaba. Este cât se poate de adevărat din moment ce doar o parte dintre ei se remarcă în mod deosebit şi rămânn în inimile generațiilor viitoare. Unii trăiesc degeaba pentru că nu au ce să valorifice, alții pentru că nu ştiu cum să îşi valorifice harul, iar în ultima categorie se încadrează cei care nu îşi cunosc adevărata valoare. Rari sunt acei oameni care se impun şi care lasă în lume ceva neprețuit, de pildă, opere de artă, lucrări, noi descoperiri.
Mereu mi-am dorit să fiu unul dintre acei oameni „prețiosi”. Încă îmi doresc să fac o schimbare în lume şi să se vadă că am existat.